joi, 31 martie 2011

"Fericirea de a trăi"

Astăzi a avut loc cea de a II-a conferinţă din ciclul conferinţelor pascale "Între lumina lui Hristos şi lumina lumii" organizate de A.T.O.R Dorohoi. Invitat la această conferinţă a fost pr. Bogdan Frăsilă, preot misionar în protopopiatul Roznov. Tema acestei conferinţe a fost "Fericirea de a trăi".

În pauza acestei conferinţe grupa de teatru a filialei A.T.O.R Botoşani a prezentat o mică scenetă cu titlul "Iertarea" care a fost, de asemenea, apreciată de tinerii din sală.

Tot la această conferinţă au fost afişate, într-o mică expoziţie pe holul sălii teatrului, fotografiile participanţilor la concursul foto "Chipul mamei" organizat de ATOR Dorohoi, alături de o mică expoziţie de lucrări în tehnica quilling cu tema "Flori de primavăra".
Locul I la concursul foto a fost câştigat de Căpraru Magda clasa a X-a, Colegiul Naţional ''A. T. Laurian'' Botoşani;
Locul II: Babii Alexandra ,clasa a X-a, Colegiul Naţional ''A. T. Laurian'' Botoşani;
Locul III: Mandache Alexandra, clasa a X-a, Colegiul Naţional "G. Ghica" Dorohoi;
Premiile vor fi trimise la câştigători. Îi felicităm pe toţi participanţii şi îi încurajăm pe viitor să mai participe la alte concursuri de acest gen.

Puteţi asculta conferinţa accesând link-urile de mai jos:

Pr.Bogdan Frasila - Fericirea de a trai 1

Pr. Bogdan Frasila - Fericirea de a trai 2


duminică, 27 martie 2011

Apel către cititori şi binefăcători

Întrucât anul acesta dorim să tencuim biserica nouă pentru a putea sluji în ea, rugăm pe toţi cei care vor, să ajute cu o mică parte din puţinul lor la terminarea acestui sfânt locaş ridicat în cinstea Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavriil.
Rugăminte

Ziarul "Slova creştină" (anul II, nr. 17)






Nr.17, pagina 1
Nr.17, pagina 2
Nr.17, pagina 3
Nr.17, pagina 4
Nr.17, pagina 5
Nr.17, pagina 6
Nr.17, pagina 7
Nr.17, pagina 8

vineri, 18 martie 2011

Reţete de post

Postul alimentar este o primă treaptă şi reprezintă un început pentru adevăratul post care este postul duhovnicesc. Mâncăm mai puţin pentru trup, dar ne alimentăm mai mult sufletul cu rugăciune şi fapte bune în această perioadă a Postului Mare.

Vă dorim post usor şi binecuvântat şi vă recomandăm aceste site-uri în caz că nu ştiti ce mancare de post să mai preparaţi:

joi, 17 martie 2011

"Duhovnicul şi tinerii"

Puteţi asculta integral prima conferinţă din ciclul conferinţelor pascale de anul acesta care a avut loc în seara aceasta. Tema prezentată a fost "Duhovnicul şi tinerii".
În pauza conferinţei grupul de folk "Floare de colţ" al A.T.O.R a prezentat un mic program de cantece şi poezii dedicate parinţilor.

Pr. Adrian Dinu - Duhovnicul si tinerii 1


Pr. Adrian Dinu - Duhovnicul si tinerii 2


Pr. Adrian Dinu - Duhovnicul si tinerii 3


luni, 14 martie 2011

“Duhovnicul şi tinerii"


Joi, 17 Martie 2011, va avea loc prima conferinţă din Postul Paştelui cu titlul “Duhovnicul şi tinerii’. Invitat de onoare este Pr. Adrian Dinu de la Facultatea de Teologie Ortodoxă Iaşi.



joi, 10 martie 2011

"Cum sa-mi aleg partenerul de viata"





Joi, 10 Martie, a avut loc, în aula Colegiului Naţional "Grigore Ghica Vv." din Dorohoi, o conferinţă adresată tinerilor, organizată de Asociaţia tinerilor ortodocşi din Dorohoi pe tema "Cum să îmi aleg partenerul de viaţă". Invitat special la această conferinţă a fost diac. Stephen Holley din California. Părintele a vorbit despre necesitatea şi importanta consilierii premaritale a tinerilor, despre modul în care trebuie să ne alegem partenerul, criteriile pe care trebuie să le urmărim şi modul în care trebuie să trăim în cadrul familiei. Cartea părintelui vorbeşte mai pe larg pe aceasta temă.
Diac. Stephen - Cum sa aleg patenerul pentru viata 1



Diac. Stephen - Cum sa aleg partenerul pentru viata 2



Diac. Stephen - Cum sa aleg partenerul pentru viata 3


FOTO

joi, 3 martie 2011

"Supraomul"

* Nu vede, nu aude, abia vorbeşte, dar a ajuns profesor şi artist

În urmă cu 64 de ani s-a născut în comuna Borcea, pe braţul stîng al Dunării, un băiat perfect normal, Vasile Adamescu. În decursul a doi ani, acesta şi-a pierdut şi vederea şi auzul din cauza unei meningite. Fiind aşa de mic cînd boala l-a lovit, din neglijenţa familiei, şi cum copilul nu reuşise să înveţe să vorbescă, a uitat chiar şi sunetele pe care le folosise pînă atunci. Pînă la 11 ani, orb, surd şi mut fiind, a supravieţuit cu ajutorul fratelui său mai mare cu care şi-a stabilit un limbaj minimal, prin atingeri. Vasile reuşea să transmită cînd îi era foame sau sete şi cam atît. Pe la 11 ani, unei mătuşi mai înstărite, care avea un atelier de blănuri la Constanţa, i-a venit ideea să ducă copilul la Cluj, la „şcoala de surzi”, pentru a-i oferi o pregătire minimă, după ce învăţătorul din sat nu a ştiut ce să facă cu el. Aşa că tatăl lui Vasilică l-a adus în oraşul de pe Someş, la şcoala pentru surzi. Acolo nu l-au primit, iar, de teamă că nu-l vor primi nici la şcoala de nevăzători, tatăl l-a lăsat în internat şi a plecat acasă. De atunci, Clujul a fost casa lui pentru Vasile Adamescu.

La 11 ani a început grădiniţa, alături de educatoarea Andaluzia Leahu. Ea a început să-l înveţe literele. Primele au fost A şi P. A învăţat cuvintele „apa”, „papa”, „pa”. Cînd spunea cuvîntul „apă”, educatoarea i-a băgat mîinile în apă şi aşa copilul ştia ce este apa. Apoi, cuvîntul „papa” a fost asociat cu mîncarea, iar cuvîntul „pa” cu salutul. Unul dintre cele mai dificile lucruri de explicat a fost cuvîntul „mort”. Nu reuşea nicicum să înţeleagă ce înseamnă să fii mort pînă nu a fost dus să pipăie un cadavru. La fel a fost şi cu divinitatea. Acum, la 65 de ani, Vasile Adamescu este foarte credincios, după ce a citit mult şi a reuşit să înţeleagă rostul credinţei.

După ce a terminat grădiniţa, a fost lăsat pe mîna Floricăi Sandu. Profesoara cea mai dragă inimii lui, Florica Sandu, a reuşit să îl „demutizeze”. Stătea ore întregi faţă în faţă cu discipolul ei, iar acesta îi simţea mişcările feţei cînd pronunţa fiecare literă în parte, de unde anume pornea aerul la fiecare rostire. În doi ani, Vasile a învăţat alfabetul, iar în alţi patru a reuşit să înveţe toate cuvintele. A urmat gimnaziul şi liceul, iar la examenul de bacalaureat a luat nota 9,33. Programa era aceeaşi ca la şcolile de masă, doar că examenele se susţineau în alfabetul Braille. Vasile a urmat şi Facultatea de Pedagogie, la secţia pedagogie specială, şi a devenit la rîndul lui mentor pentru foarte mulţi copii cu dublă deficienţă senzorială (surdocecitate).

Fiind un as la activităţile manuale, Şcoala Populară de Arte nu a făcut decît să-i şlefuiască talentul înnăscut la sculptură. Chiar şi azi, are un atelier unde sculptează statuete şi busturi pe care apoi le dăruieşte. Cu ocazia vizitei în Cluj a fostului preşedinte al ţării, Ion Iliescu, Vasile Adamescu a avut ocazia să îi simtă trăsăturile feţei, după care a sculptat un bust al său. Domnul Adamescu a lucrat 29 de ani în învăţămînt, la şcoala de nevăzători din Cluj. S-a retras în 2004, deşi în fiecare zi mai merge la şcoală, unde lucrează la cărţile pe care le scrie sau se întîlneşte cu elevii. Acum, fostul profesor orb surdo-mut locuieşte cu un tînăr de 20 şi ceva de ani, student în anul doi la aceeaşi facultate pe care a absolvit-o. Viorel îl ajută cum poate, îi scrie în palmă literă cu literă, tot ce se petrece în jurul său. „Are o sete fabuloasă de cunoaştere. Îi spun ce se transmite la ştiri, citesc articole pe internet şi i le povestesc. Vrea mereu să afle cîte ceva, să înveţe. Are extrem de mulţi prieteni cu care comunică la fel de bine. Trimite mesaje de pe telefonul mobil, îşi pregăteşte singur mîncarea şi stă cam cîte o oră pe zi în baie, dimineaţa. Îi place să se îngrijească şi are mare grijă de sănătatea lui”, spune Viorel despre colegul lui de apartament. „Nu pot să îi înţeleg pe cei care nu învaţă să scrie şi să citească. Nu îmi place statutul de analfabet, mai ales în cazul oamenilor normali şi mai ales azi, cînd sînt atîtea posibilităţi”, explică Vasile Adamescu.

Cum simte lumea

Vasile Adamescu a călătorit enorm, cu toate mijloacele de transport. Prima dată cu profesoara lui, Florica Sandu, apoi cu alţi profesori şi cu Viorel. În felul acesta şi-a stabilit repere, ştie cît „durează” un kilometru, iar dacă merge cu maşina, şi îşi scoate mîna pe geam, ştie cam cu ce viteză se deplasează automobilul. A fost căsătorit de două ori, dar acum a rămas singur. Nu de tot, pentru că Viorel e mereu lîngă el. Dacă acesta se va căsători, şi-au făcut planuri şi chiar schiţe cum să unească două apartamente. În fiecare zi, Vasile Adamescu scrie la lucrarea sa autobiografică. În curînd o va termina şi o va publica în negru, adică normal, nu în Braille. Din cînd în cînd, citeşte cu plăcere din cărţile scrise de Helen Keller, prima femeie oarbă, surdă şi mută din SUA secolului al XIX-lea, care a devenit un adevărat icon al pacifiştilor, scriitorilor, dar şi al oamenilor, în general.

Visa la zgîrie-nori

Parfumul fructelor proaspete îi place cel mai mult domnului Adamescu, la fel şi cel al trandafirilor şi lăcrimioarelor. Parfumurile sînt un moft pe care şi-l permite. Chiar are o întreagă colecţie. Este mereu extrem de atent cu hainele pe care şi le cumpără sau le poartă. Nu-i place deloc să meargă la second hand, unde îl mai duc prietenii lui. Cînd îşi cumpără pantaloni, cercetează cu mîinile fiecare cusătură şi verifică întotdeauna cît de adînci sînt buzunarele. Cămăşile trebuie să aibă neapărat buzunare în faţă, pentru a-i fi uşor să-şi păstreze telefonul la îndemînă, iar talpa la pantofi nu trebuie să fie foarte lucioasă şi nici prea groasă, să poată simţi textura pavajului. Pasionat de construcţii, domnul Vasile desenează schiţe peste schiţe, iar dacă ar fi avut o viaţă normală, ar fi studiat Politehnica. „Cu ani în urmă, le spunea profesorilor săi că şi-ar dori ca în România să se construiască clădiri înalte, de peste 20 de etaje, ei fiind însă neîncrezători. Acum, cînd acest lucru se petrece, domnul Vasile e tare mîndru”, spune Viorel, „asistentul” fostului profesor.

Untitled from bolovanel on Vimeo.

sursa : http://www.ftr.ro si www.Antena 3.ro