miercuri, 26 septembrie 2012

Precizări ale Patriarhiei Române referitoare la sprijinul financiar de la bugetul de Stat pentru Cultele religioase


Statul român nu plăteşte integral salariile personalului clerical şi neclerical, ci asigură doar o contribuţie de aproximativ 60% la salariile acestora.Restul salariilor (comparabile cu cele ale profesorilor din Învăţământul preuniversitar), impozitele, asigurările de sănătate şi contribuţiile sociale sunt plătite din fondurile proprii ale unităţilor bisericeşti.
Această situaţie este consecinţa secularizării averilor bisericeşti de către domnitorul Alexandru Ioan Cuza (1863), atunci când Biserica a fost deposedată de sursele de întreţinere, iar Statul român şi-a luat angajamentul de a sprijini de la bugetul public salarizarea personalului deservent şi întreţinerea lăcaşurilor de cult. În prezent, cea mai mare parte a proprietăţilor bisericeşti nu au fost încă retrocedate proprietarilor de drept.
De remarcat faptul că sumele plătite de unităţile bisericeşti pentru plata impozitelor şi asigurărilor sociale aferente salariilor personalului deservent sunt aproximativ egale sau depăşesc valoarea contribuţiilor la salarii primite de la bugetul de Stat.  De exemplu, în fiecare lună valoarea totală a contribuţiilor la salariile personalului din Administraţia patriarhală este de 557.472 lei, iar suma plătită de Patriarhia Română la bugetul de Stat pentru impozitele pe salariile integrale, asigurări de sănătate şi contribuţii sociale este de 575.087 lei. Oricine poate constata faptul că ceea ce se primeşte de la bugetul de Stat sub forma sprijinului salarial se întoarce la bugetul public prin plata impozitelor şi a contribuţiilor sociale aferente.
Din cei 14.231 de preoţi şi diaconi ai Bisericii Ortodoxe Române, peste 1.000 sunt  salarizaţi exclusiv din fondurile proprii ale unităţilor bisericeşti, iar aproape 1.500 din cei aproximativ 17.000 de salarizaţi neclericali sunt plătiţi integral de Biserică.
Precizăm că personalul bisericesc clerical şi neclerical se numără printre categoriile socio-profesionale din România cu cele mai mici salariiÎn numeroase comunităţi din ţară, în special din mediul rural, din cauza sărăciei şi a migraţiei în străinătate, preoţii nu mai reuşesc să-şi completeze salariile din fonduri proprii, pentru majoritatea acestora sprijinul salarial de la bugetul de Stat reprezentând unicul venit sigur pentru întreţinerea familiei. De reţinut este şi faptul că anual sumele alocate în bugetul de Stat pentru cultele religioase reprezintă doar 0, 4 % din PIB, adică de peste 10 ori mai puţin decât sumele alocate pentru învăţământ şi sănătate.  
Referitor la personalul monahal, precizăm că Statul nu plăteşte integral salariile a 10.000 de călugări şi călugăriţe. Din cei aproximativ 8. 500 de călugări şi călugăriţe ortodocşi, numai stareţul/stareţa şi preotul slujitor din mănăstiri primesc contribuţie de la bugetul de Stat la salariu, adică doar câteva sute de persoane.
În ceea ce priveşte cei aproape 7. 700 profesori de religie, menţionăm faptul că aceştia au acelaşi statut cu celelalte cadre didactice din învăţământul românesc şi sunt salarizaţi de Ministerul Educaţiei. În acest sens, considerăm că prezenţa religiei în programa de învăţământ din şcolile publice este un drept câştigat de poporul român în Decembrie 1989. De altfel, potrivit sondajelor şi studiilor sociologice realizate în ultimii 15 ani, majoritatea românilor apreciază rolul orei de religie în formarea şi educarea tinerei generaţii. 
Statul român nu oferă subvenţii de la bugetul de Stat pentru opera social-filantropică a Bisericii!Cele aproximativ 55 de milioane de lei folosite în anul 2011 de Biserica Ortodoxă Română pentru susţinerea celor aproximativ 700 de instituţii social-filantropice destinate tuturor categoriile sociale defavorizate de care beneficiază în mod constant aproape un milion de români săraci provin exclusiv din fonduri proprii şi donaţii ale credincioşilor.
În acelaşi timp, Patriarhia Română şi alte eparhii din ţară derulează cu succes programe social-educaţionale la nivel naţional din fonduri europene (Hristos împărtăşit copiilor, Alege şcoala! etc.) ai căror beneficiari sunt zeci de mii de copii, adolescenţi şi tineri, iar la nivel local există numeroase proiecte sociale derulate de eparhii în parteneriat cu autorităţile locale şi alte ONG-uri.
Pentru corecta informare a opiniei publice, precizăm faptul că, potrivit Codului fiscal(art 15, alin. f),cultele religioase sunt scutite de la plata impozitului pe profit pentru: venituri obţinute din producerea şi valorificarea obiectelor şi produselor necesare activităţii de cult, potrivit legii, venituri obţinute din chirii, alte venituri obţinute din activităţi economice, venituri din despăgubiri în formă bănească, obţinute ca urmare a măsurilor reparatorii prevăzute de legile privind reconstituirea dreptului de proprietate,cu condiţia ca sumele respective să fie utilizate, în anul curent şi/sau în anii următori, pentru întreţinerea şi funcţionarea unităţilor de cult, pentru lucrări de construcţie, de reparaţie şi de consolidare a lăcaşurilor de cult şi a clădirilor ecleziastice, pentru învăţământ, pentru furnizarea, în nume propriu şi/sau în parteneriat, de servicii sociale, acreditate în condiţiile legii, pentru acţiuni specifice şi alte activităţi nonprofit ale cultelor religioase, potrivit Legii nr. 489/2006 privind libertatea religioasă şi regimul general al cultelor.” Această prevedere din Codul fiscal se fundamentează pe art. 29, alin. 5 din Constituţia României, dezvoltat în Legea cultelor nr. 489/2006, unde se menţionează: Statul român recunoaşte cultelor rolul spiritual, educaţional, social-caritabil, cultural şi de parteneriat social, precum şi statutul lor de factori ai păcii sociale (art. 7 alin. 1); Autorităţile publice cooperează cu cultele în domeniile de interes comun şi sprijină activitatea acestora. (art. 9 alin. 3).
Trebuie menţionat că în momentul elaborării Codului fiscal, ţinănd cont de faptul că cea mai mare parte a proprietăţilor bisericeşti nu a fost încă retrocedată Bisericii, legiuitorul a avut în vedere identificarea unor surse de finanţare pentru întreţinerea lăcaşurilor de cult şi a celorlalte clădiri bisericeşti, precum şi a lucrării social-filantropice şi educaţionale desfăşurată de Culte în beneficiul populaţiei, care este incomparabil mai amplă şi eficientă decât cea a ONG-urilor.  De altfel, în toate ţările europene există facilităţi fiscale pentru Culte condiţionate de folosirea fondurilor strict pentru activitatea specifică desfăşurată în societate. 
În acelaşi timp, pentru activităţile economice desfăşurate prin societăţi comerciale, Cultele plătesc taxe şi impozite potrivit legislaţiei în vigoare asemenea tuturor agenţilor economici din ţara noastră.
În România, potrivit statisticilor oficiale, sunt 20.240 de şcoli cu personalitate juridică şi arondate, iar nu 4. 700 de şcoli aşa cum dezinformează reprezentanţii asociaţiei seculare, adică de peste 4 ori mai multe instituţii de învăţământ. Dacă astăzi în România se închid spitale şi şcoli, aceasta se întâmplă nu din cauza Bisericii Ortodoxe Române, ci ca urmare a scăderii numărului populaţiei, inclusiv a celei şcolare. (Biroul de Presă al Patriarhiei Române)

sâmbătă, 22 septembrie 2012

Inceput de an scolar

Luni 17 septembrie odata cu deschiderea noului an scolar Pr. Ciprian Soptica si Pr. Cristian Mandru au oficiat impreuna slujba de Te Deum la Grupul Scolar Regina Maria din Dorohoi. Parintii, profesorii si elevii s-au rugat impreuna ca bunul Dumnezeu  in noul an scolar sa ii ajute in asimilare invataturilor celor bune si sa-i fereasca de tot felul de ispite care pot veni asupra lor.

sâmbătă, 15 septembrie 2012

joi, 13 septembrie 2012

CĂȚELUȘUL (ЩЕНОК)


Un film minunat pentru copii, despre jertfa, dragoste, intelegere, prietenie. Film ortodox rusesc cu subtitrare in limba romana.

luni, 10 septembrie 2012

Zbor frant




    “......vremea despărţirii mele s-a apropiat. Lupta cea bună m-am luptat, călătoria am săvârşit, credinţa am păzit. De acum mi s-a gătit cununa dreptăţii, pe care Domnul îmi va da-o în ziua aceea, El, Dreptul Judecător, şi nu numai mie, ci şi tuturor celor ce au iubit arătarea Lui.”
     Plecarea dintre noi a roabei lui Dumnezeu Alexandra ne duce cu gandul la ceea ce s-a intamplat cu familia lui Iair (Luca 8,41). La casa sa s-a adunat multa lume care se tanguia si plangea. Vazand nemarginita durere a mamei fetitei, vazand intristarea nemangaiatului ei tata a zis Mantuitorul “Nu plangeti; caci n-a murit ci doarme.... Iar El, scoţând pe toţi afară şi apucând-o de mână, a strigat, zicând: Copilă, scoală-te!”
Suntem si noi strabatuti de aceeasi durere ca cei adunati in casa lui Iair, vedem cu ochii dupa cuvantul lui David ca „.....Omul ca iarba, zilele lui ca floarea câmpului; aşa va înflori.” si  intr-adevar un “ vânt a trecut peste el şi nu va mai fi şi nu se va mai cunoaşte încă locul său.” (Ps.102,15) lasand in urma pe parinti toata viata in durere. 
    E trist sa se stinga omul in primavara vietii pentru ca nu primavara este randuita pentru vestejirea florilor ci toamna. Am vrea sa-i putem zice si noi ca si Iisus „Copila scoala-te !..” . Am vrea sa aducem parintilor, familiei, prietenilor, cunoscutilor ei aceasta nemarginita bucurie..... dar nu ne este dat noua sa putem face aceasta. Nu ne este dat nici macar sa zicem parintilor „Nu plangeti !” ..... lacrimile lor sunt prea amare ca sa le putem sterge prin cuvinte conventionale de mangaiere.
    Ei nu vor uita niciodata ca au strans-o la pieptul lor, ca i-au dat o educatie aleasa si se bucurau ori de cate ori aveau prilejul sa constate ca fetita lor invata o poezie facea un desen ...... Nu si-au inchipuit niciodata ca bucuria lor se va sfarsi asa repede inecata in atatea lacrimi. 
    A fost o copila buna si ascultatoare, mandria parintilor si a familiei, a fost o luptatoare ca ne-a invatat pe noi o lectie de viata. Ne gandim la trecut dar ea va fi mereu prezenta in gandul nostru. Alexandra nu a murit ci doarme. Pe ea a ales-o Dumnezeu ma devreme decat pe noi pentru a o aseza mai repede in ceata sfintilor Sai unde nu este durere, nici intristare nici suspin ci viata de veci. S-a vestejit o floare pe campia pamanteasca pentru a inflori o floare mai mandra si mai frumoasa pe campia cea pururea verde a vietii vesnice.
   Moartea nu este ultima instanta, ci e de fapt o trecere la alta viata. Daca viata aceasta este imperfecta , ea isi cere moartea tocmai ca prin acesta sa ajunga la adevarata valoare a vietii. Numai gustand din aceasta viata imperfecta ne dam seama de adevarata valoare a vietii vesnice ( I Cor. 15,42 ) „Aşa este şi învierea morţilor: Se seamănă (trupul) întru stricăciune, înviază întru nestricăciune..”
   Cel ce nu a varsat lacrimi de durere nu stie cu adevarat ce este bucuria si fericirea, cel ce in viata nu a simtit frigul si gerul nu isi da seama deplin de roadele binecuvantate ale soarelui calduros de vara, cel ce in viata sa nu s-a incordat trupul in munca prin truda si sudoare nu va sti nicidata ce este odihna. Daca nu am trece prin moarte, cum am putea ajunge la adevarata viata si sa ne dam seamama de valoarea ei?
    Iisus a zis : “Lăsaţi copiii şi nu-i opriţi să vină la Mine, că a unora ca aceştia este împărăţia cerurilor.”(Matei 19,14).
    “În ceasul acela, s-au apropiat ucenicii de Iisus şi I-au zis: Cine, oare, este mai mare în împărăţia cerurilor?
    Şi chemând la Sine un prunc, l-a pus în mijlocul lor, Şi a zis: Adevărat zic vouă: De nu vă veţi întoarce şi nu veţi fi precum pruncii, nu veţi intra în împărăţia cerurilor. Deci cine se va smeri pe sine ca pruncul acesta, acela este cel mai mare în împărăţia cerurilor. Şi cine va primi un prunc ca acesta în numele Meu, pe Mine Mă primeşte.( Matei 18,1-5)
    Noi stim cu siguranta ca iubita noastra Alexandra are deja locul pregatit in Impratia Lui; ......... Dumnezeu sa o odihneasca cu dreptii in vesnica lui Imparatie.  Amin

                                          Cuvant la despartirea de Alexandra 10/09/2012