Biserica din Satu Nou

Cu ajutorul lui Dumnezeu au inceput lucrarile de tencuiala interioara in tehnica fresca la biserica noastra. Voi reveni in cel mai scurt timp cu fotografii !

Festivalul de colinde si datini ortodoxe „TREC MAGII PRIN VATRA MOLDOVEI” – Editia I, Dorohoi 2011 –

De-a lungul timpului colindele crestine s-au afirmat ca un adanc de taina al neamului romanesc. In satele de odinioara existau numeroase colinde crestine precum si forme variate, particulare, pe care le lua obiceiul colindatului de la o regiune la alta – uneori chiar de la o localitate la alta – insa, nu exista decat un singur motiv pe care se intemeia acest demers: Bunavestirea Nasterii Domnului nostru Iisus Hristos.

Raspandirea acestui mesaj ofera un bun prilej in care comunitatea isi poate manifesta continuitatea cu trecutul prin pastrarea cu sfintenie a datinilor mostenite de la inaintasi.

Avand prin statut recunoasterea de asociatie ortodoxa si militand necontenit pentru integrarea sociala reala si deplina a copiilor si tinerilor cu dizabilitati fizice (dar avand IQ normal), Asociatia IHTIS si-a propus un proiect aparte:

Festivalul de colinde si datini ortodoxe „TREC MAGII PRIN VATRA MOLDOVEI” – Editia I, Dorohoi 2011 - festival desfasurat sub forma unei competitii la care pot participa cu sanse egale copii si tineri cu si fara dizabilitati avand varste cuprinse intre 7 si 25 ani, urmarind impreuna eliminarea fenomenului discriminarii si incurajarea incluziunii sociale reale.

Dupa cum reiese si din titlul proiectului, ne dorim ca festivalul sa aiba doua sectiuni: una de colinde ortodoxe si cealalta de datini de Craciun.

Un prim pas in aceasta initiativa il constituie gasirea partenerilor si a sponsorilor dispusi a se alatura initiativei Asociatiei IHTIS. In acest sens este dat atat de timpuriu acest comunicat.

Data de desfasurare a Festivalului de colinde si datini ortodoxe „TREC MAGII PRIN VATRA MOLDOVEI” – Editia I, Dorohoi 2011, initiat de Asociatia IHTIS – urmeaza a fi stabilita cu partenerii care pana la 31 august 2011 isi vor manifesta disponibilitatea de a ne fi alaturi, pe adresa michi_mihaescu@yahoo.com.

Referitor la informatia datei exacte a festivalului precum si la Normele Regulamentului pentru inscrierea participantilor, vom reveni cu un anunt catre sfarsitul lunii septembrie 2011, urmand ca intreaga luna octombrie sa aiba loc inscrierea beneficiarilor cu si fara dizabilitati in festival.

Mihaela Mihaescu – Presedinte Asociatia IHTIS

Campania "Dorohoian de nota 10"

„NU AJUTOARELOR, DA IMPLICĂRII !” un îndemn cu care este întâmpinat oricine trece pragul Asociaţiei IHTIS, încercând să dăm naştere astfel sentimentului de ÎMPREUNĂ ÎNTREGI.

Campania „Dorohoian de nota 10” încearcă să scoată în evidenţă manifestarea sentimentului sus-amintit, printr-un gest de solidaritate la îndemâna oricui, iar la sfârşit de an, cu prilejul Zilei Internaţionale a Solidarităţii cu Persoanele cu Handicap, să putem dovedi şi sărbători împreună gestul creştin al solidarităţii.

Campania „Dorohoian de nota 10” se vrea a fi pasul decisiv al susţinerii dumneavoastră, pentru realizarea Festivalului de Colinde şi Datini Ortodoxe „TREC MAGII PRIN VATRA MOLDOVEI” – proiect al cărui comunicat a fost mediatizat nu demult.

Campania se adresează oricărei persoane care îşi doreşte O CARTE IHTIS cu dedicaţia: „Cu preţuire, pentru UN DOROHOIAN DE NOTA 10”.

Publicaţiile Asociaţiei IHTIS sunt – după cum mărturisesc cititorii – lecţii de viaţă pentru fiecare zi, convingând prin informaţiile oferite că stând jos (într-un fotoliu rulant) sau în picioare, oamenii simt, gândesc şi năzuiesc la fel.

Campania „Dorohoian de nota 10” îşi propune valorificarea cărţilor IHTIS, fondurile astfel strânse transformându-se în Daruri de Crăciun pentru participanţii cu şi fără dizabilităţi – MAGII care de sărbători vor TRECE PRIN VATRA MOLDOVEI în festival.

Iniţiativa Asociaţiei IHTIS „Dorohoian de nota 10” se va desfăşura în perioada 01 august – 30 septembrie 2011, interval de timp în care cei ce pot şi doresc să ne fie alături sunt rugaţi să depună 10 RON în contul bancar RO14RNCB0044002865610001 – deschis la BCR – Agenţia Dorohoi, cu mentiunea FOND FESTIVAL 2011.

Urmare informaţiilor (numele donatorului) înscrise în Extrasele de Cont eliberate de BCR pe data de 01 octombrie 2011, fiecare „Dorohoian de nota 10” va primi cartea cu dedicaţia promisă într-un eveniment public în luna octombrie – un spectacol folcloric susţinut de copiii cu şi fără dizabilităţi, laureaţi în cadrul a diferite festivaluri în 2011.

Mihaela Mihăescu

Biserica din Satu Nou

Seminarul Teologic din Dorohoi sărbătoreşte hramul de vară

În fiecare an pe data de 5 august, Seminarul Teologic Liceal din Dorohoi serbează hramul de vară - Zilele Sf. Ioan Iacob, patronul spiritual al seminarului. Ocrotitorul spiritual al instituţiei de învăţământ a avut un circuit al vieţii foarte încărcat. Rămas orfan de mic a fost crescut şi educat de bunică, aceasta sădindu-i în suflet dragostea de Dumnezeu. A devenit călugăr, iar spre sfârşitul vieţii a ajuns la Locurile Sfinte, la mănăstirea Hozeva. La câţiva ani după moartea sa, un ucenic a avut o viziune în vis, iar dezgropându-l, acesta a fost găsit neputrezit. „În fiecare an avem un program liturgic deosebit pentru că fiind zi de sărbătoare şi ziua patronului spiritual, îi dedicăm câteva moment mai deosebite în semn de recunoştinţă pentru că tot timpul ne ajută şi este lângă noi”, a declarat directorul seminarului, pr.prof. Constantin Muha.

Uimirea, fereastra bucuriei

Suntem înconjuraţi de remedii împotriva depresiei şi însingurării zilelor noastre. Nu costă bani şi le purtăm în noi, cu noi, deşi strigăm cu deznădejde şi întrebăm pe oricine pare să stea ceva mai neclătinat: "Oare mă mai fac bine?". Aproape invariabil tind să acord un răspuns pozitiv, pentru că ştiu că avem în noi soluţia acestei suferinţe. Un remediu la îndemână este capacitatea noastră de a ne uimi. Este un dar cu care ne naştem, care ne duce mai aproape de sinele nostru şi de Dumnezeu.

• 
  
  

Folosită mai des, uimirea este o poartă minunată către bucurie şi un tratament gratuit şi fără efecte secundare împotriva depresiei în care trăim. Suntem înconjuraţi de minuni care stau ascunse sub lipsa noastră de atenţie către ele. Thomas Carlyle spunea că omul care nu poate fi stăpânit de uimire este ca o pereche de ochelari în spatele cărora nu sunt ochi.

Cu rădăcini în frageda copilărie, când totul era nou şi totul avea prospeţime, uimirea se pierde odată cu înaintarea în viaţă, odată cu luarea poverii pentru grija zilei de mâine. Dar Mântuitorul Însuşi ne arată care sunt primii paşi pe care-i putem face în redobândirea capacităţii de a ne uimi: "Căutaţi mai întâi împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui şi toate acestea se vor adăuga vouă. Nu vă îngrijiţi de ziua de mâine, căci ziua de mâine se va îngriji de ale sale. Ajunge zilei răutatea ei." (Mt. 6, 33) Renunţând la această povară pe care singuri ne-o luăm, încredinţând-o lui Dumnezeu, primim în schimb frăgezimea şi noutatea copilăriei, condiţia uimirii. Deprindem din nou puterea de a observa crinii câmpului, care "nu se ostenesc, nici nu torc" şi, totuşi, "nici Solomon, în toată mărirea lui, nu s-a îmbrăcat ca unul dintre aceştia".

Uimirea înnoieşte viaţa

Faceţi chiar azi un exerciţiu de uimire, poate pe drumul făcut de atâtea ori către serviciul dumneavoastră, care privit cu atenţie o să vă pară presărat de minuni.

Drumul meu trece pe lângă brazii pe care i-am văzut plantaţi în urmă cu doi ani. Pot să spun că am crescut în acest timp o dată cu ei. Aţi văzut poate verdele crud şi moale cu care îşi întind noile ramuri ca nişte degete de copil către soare sau către o mângâiere. Atingeţi-le şi lăsaţi uimirea modului în care ele nu înţeapă, al strălucirii din acele lor lungi, lăcuite şi perfecte, să vă umple ochii şi sufletul. În jur e iarbă cosită şi miroase a vară şi a bunici. Dacă lăsaţi piciorul câteva secunde să fie atins de pământ şi de verdele crud înspicat cu ochi de margarete, o să simţiţi poate cum ceva din viaţa care vă înconjoară urcă şi în corpul vostru. Văd un cărăbuş mare colorat într-un curcubeu de verde şi roşu, care pare un extraterestru între maşini, zgomote şi atâta orbire. Îşi trăieşte viaţa fericit şi într-un ritm atât de firesc încât simt că-l invidiez. Oare cum reuseşte să nu se agite atât de mult ca să supravieţuiască? E drept că el nu trăieşte în criză, deşi noi suntem cei care roim în jurul lui, aducând criza din noi.

Un câine stă tolănit pe iarbă încât mă tem că poate a păţit ceva, pare chiar plecat dintre noi de atâta relaxare. Îl strig şi îşi mişcă o ureche, plictisit de mine, uimindu-mă şi bucurându-mă că trăieşte, că trăiesc. Aţi observat că cerul are mereu o altă culoare, că e unic de fiecare dată şi că e atât de perfect? Ridicaţi ochii în cer şi umpleţi-i de albastru şi de nemărginire. Văd vârfurile în cruce ale brazilor şi mă gândesc că şi copacii se închină la Dumnezeu. Respir apăsat, rar, încercând să trag vara în plămâni şi să scot afară frica care mă face să trăiesc superficial şi puţin. În drumul meu e şi o biserică. E deschisă mereu şi mă bucur acum că sunt doar eu, că e linişte, că îmi aud paşii ca într-o catedrală şi că e minunat. Nu e nimeni la ora aceea, lumina este pastelată, miroase a bujori şi a sfinţenie. Aş vrea să nu mai plec şi mă uimesc de bunătatea sfinţilor care par că mă privesc de pe pereţi şi că sunt bucuroşi să mă vadă. Au trecut doar câteva minute, dar o lume întreagă s-a trezit în mine şi mi-a vorbit, alungând tristeţea şi bucurându-mă ca învăţ să trăiesc. Acesta a fost drumul de azi, iar mâine, deşi voi merge pe aceleaşi cărări, va fi drumul de mâine, dacă învăţ să văd şi să trăiesc uimirea.

Uimirea, locul de întâlnire cu Dumnezeu

Cineva spunea că în uimire devin conştient de ceea ce îmi este necunoscut. Dar sunt şi lucruri cunoscute pe lângă care trecem în fiecare zi şi pe care le trăim doar ca pe un decor aproape la fel. Suntem înconjuraţi de minuni, în fiecare fir de iarbă este şi Creatorul ierbii şi poate că fiecare fir de iarbă a fost făcut şi pentru bucuria noastră, aşa că poate fi un motiv de a da slavă lui Dumnezeu. Cu atât mai mult perfecţiunea cu care a fost conceput organismul uman, care, numai aceasta înţeleasă, nu te poate lăsa ateu, minunea zâmbetului unui copil, a unei atingeri între două mâini care se iubesc. Iată ce spune cineva, după o perioadă de învăţare a uimirii: "Prinsă în hăţişul acestei vieţi zbuciumate, de multe ori simt că nu mă mai regăsesc în relaţia cu Dumnezeu. Atunci încerc să mă reapropii de lucrurile simple - mă plimb prin parcul cu tei, privesc frunzele, copiii care se joacă cu gâzuliţe şi pietricele, ascult ploaia sau chiar tăcerea şi mă simt din nou ca la început de drum, prind curaj şi Îl simt pe Dumnezeu aproape, sau cel puţin simt că am regăsit drumul spre El."

Uimirea este o putere a sufletului care ne ia ceva din orbirea şi întunericul care par să ne acapareze simţurile şi să ne marcheze realitatea. E ca o fereastră deschisă către lumina care ne înconjoară şi care rămâne neatinsă pentru ochiul care caută să o găsească. Puteţi găsi o sursă de uimire in orice vă înconjoară şi puteţi face din aceasta un motiv de întâlnire cu Cel care a creat totul întru slava Sa şi bucuria noastră.

Dr. Andreea Hefco