luni, 31 decembrie 2012

Timpul ridicării, timpul rodirii



          “Cel mai mare lucru este să ne înnoim viaţa, să luăm aminte, cu fiecare an nou să lăsăm câte un păcat care ne stăpâneşte cine ştie de când şi să punem în locul lui o virtute. Să iertăm greşelile celor ce ne-au supărat, să-i iertăm pe toţi, să începem Anul Nou cu inima curată şi cu credinţă în Dumnezeu. Să nu începem la crâşmă cu beţie, cu fluiere, cu câte şi mai câte petreceri. Că dacă începi bine din ziua întâi, fiindcă ziua bună se arată de dimineaţa, aşa o să-ţi meargă tot timpul!

Să mulţumim Preasfintei Treimi şi Preacuratei Maicii Domnului, care mijloceşte pentru toată lumea, că ne-a învrednicit să mai trecem un an. Să ne hotărâm în inima noastră să punem început bun şi să petrecem de aici înainte cu Dumnezeu, creştineşte. Să ne împăcăm cu Dumnezeu mai înainte de a ne răpi moartea.”
 (Pr.Cleopa)[1]
Anul îţi va merge bine nu când tu vei sta beat în ziua cea dintâi a lui, ci când, atât în ziua cea dintâi, cât şi în cea de pe urmă, şi în fiecare zi, tu vei face fapte plăcute lui Dumnezeu. Nu beţia înseninează, ci rugăciunea; nu vinul, ci cuvântul înfrânării. Vinul stârneşte furtună, cuvântul lui Dumnezeu aduce linişte. Acela aduce nelinişte în inimă, acesta alungă zgomotul; acela întunecă mintea, acesta luminează pe cea întunecată; acela aduce întristarea, care înainte era departe, acesta ridică grijă, care este de faţă. Căci nimic nu poate aşa de tare a însenina că învăţătura înţelepciunii: a preţui puţin lucrurile de acum, a ţinti la cele viitoare, a recunoaşte cele pământeşti ca trecătoare şi a nu le socoti statornice, nici bogăţia, nici puterea, nici cinstea, nici măgulirile. Dacă tu ai o astfel de înţelepciune, atunci poţi să priveşti pe un bogat fără ca să-l zavistuieşti, poţi să ajungi la nevoie şi la sărăcie, şi totuşi să nu-ţi pierzi curajul.
 (Sf. Ioan gură de aur)[2]
Creştinul nu trebuie să prăznuiască sărbătorile numai în anumite zile, ci tot anul trebuie să fie pentru el sărbătoare. Cum însă trebuie să fie sărbătoarea care se cuvine lui? Pavel zice: „Să prăznuim nu întru aluatul cel vechi, nici întru aluatul răutăţii şi al vicleşugului, ci întru azimele curăţiei şi ale adevărului” (I Corinteni 6, 8). Dacă ai conştiinţa curată, tu serbezi în toate zilele, săturându-te cu nădejdile cele slăvite şi îndestulându-te cu aşteptarea bunurilor viitoare. Iar dacă nu ai conştiinţa liniştită şi eşti împovărat cu multe păcate, atunci poţi să ţii mii de sărbători, că nu te vei afla mai bine decât cel ce jeleşte. Căci ce-mi foloseşte mie o zi senină, când conştiinţa mea este întunecată?
(Sf.Ap.Pavel)[3]

Aşadar, dacă voieşti să ai vreun folos de la Anul Nou, mulţumeşte acum când a trecut un an, mulţumeşte Domnului că El te-a adus până aici, frânge inima ta, numără zilele vieţii tale şi zi către tine însuţi:Zilele aleargă şi trec, numărul anilor se împlineşte, eu am si săvârşit o mare parte din cale, dar ce bine am făcut? Oare, nu mă voi duce de aici deşert şi gol de toată dreptatea? Judecata este înaintea uşii, viaţa mea merge spre bătrâneţe. Acestea le cumpăneşte în ziua Anului Nou, la acestea să gândeşti în curgerea anului. Să cugetăm la cele viitoare, ca să nu ne zică cineva ceea ce proorocul zicea iudeilor: „Zilele lor s-au stins întru deşertăciune şi anii lor au trecut repede“.
(Psalmul 77, 37)[4]

Această sărbătoare neîncetată despre care am vorbit, care nu cunoaşte vreo curgere a anului şi nu este legată cu vreo zi hotărâtă, pe aceasta poate să o prăznuiască deopotrivă săracul şi bogatul. Pentru ea nu este de trebuinţă nici cheltuială şi nici avere, ci numai singura fapta cea bună. Tu nu ai avere, dar ai frica lui Dumnezeu, care este mai preţioasă decât toate comorile; o comoară netrecătoare, neschimbătoare, nesecată. Priveşte cerul, cerul cerurilor, pământul, marea, aerul, speciile dobitoacelor, feluritele plante şi tot neamul omenesc. Priveşte îngerii, arhanghelii şi stăpâniile cele de sus. Toate acestea sunt proprietatea Domnului. Robul unui Domn atât de bogat nu poate să fie sărac, când acest Domn este cu milă spre el.
A te veseli în astfel de zile, a avea mare îndestulare într-însele, a lumina cu făclii locurile publice şi a împleti cununi, şi altele asemenea, este o nebunie copilărească. Tu eşti liber de aceste slăbiciuni, ai vârsta creştinească şi eşti cetăţean al cerului. De aceea, nu mai aprinde în această zi focuri în pieţe, ci aprinde înăuntrul tău lumina cea duhovnicească, căci „Aşa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, încât să vadă faptele voastre cele bune şi să proslăvească pe Tatăl vostru Cel din ceruri”.[5]
(Matei 5, 16)
 Această lumină îţi va face mare câştig. Nu împodobi uşile casei tale, ci poartă-te bine, ca să dobândeşti din mâna lui Hristos cununa dreptăţii. Nu face nimic în zadar, nimic fără temei, ci toate întru cinstea lui Dumnezeu, precum Pavel zice: „Ori de mâncaţi, ori de beţi, ori altceva de faceţi, toate întru slava lui Dumnezeu să le faceţi(I Corinteni 10, 31).
Fă-ţi prieteni pentru Dumnezeu! De trebuie să-ţi faci vrăjmaşi, fă-ţi-i pentru Dumnezeu! Insă cum putem noi să ne facem prieteni şi vrăjmaşi pentru Dumnezeu? Să nu căutăm prieteni de la care primim daruri, de care suntem invitaţi la masă şi care ne părtinesc în lucrurile cele pământeşti, ci să ni-i câştigăm pe acei prieteni care totdeauna ţin sufletul nostru în rânduială, ne îndeamnă la datoriile noastre, pedepsesc greşelile noastre, dojenesc încălcările de lege ale noastre; când cădem, iarăşi ne ridică, şi prin sfat şi rugăciune ajută apropierea noastră de Dumnezeu. Dar şi vrăjmaşi trebuie să-şi facă cineva pentru Dumnezeu. Când tu vezi pe un om destrămat, încălcător de lege, plin de păcate şi de socotinţe rele, care voieşte să te ducă la cădere şi să te amăgească, retrage-te şi fugi, precum a poruncit Hristos să faci, când a zis: „De te sminteşte ochiul tău cel drept, scoate-l şi-l aruncă de la tine (Matei 5, 29). Prin aceasta, El îţi porunceşte ca şi pe prietenii pe care tu îi iubeşti ca pe ochiul tău, şi care îţi sunt foarte folositori în viaţă, să-i smulgi şi să-i arunci de la tine, când mântuirea ta cere aceasta.  Sfântul Ioan Gură de Aur[6]
“În seara lui Vasile Sfântul se duce un mare război. Pe de o parte, diavolii îşi fac de cap printre oameni, insuflându-le tot felul de manifestări păgâneşti cum ar fi: îmbuibarea, beţia, privitul la TV, defăimarea chipului lăsat de Dumnezeu omului prin fel de fel de măşti, circ, petarde, artificii, pocnete din bici, petreceri, chefuri cu dansuri destrăbălate. Pe de altă parte, în aceeaşi noapte, la biserici, se citesc moliftele Sfântului Vasile, care sunt rugăciuni de alungare a încornoraţilor.
După cum se ştie deja, diavolii ies cu post şi rugăciune, deci numai rugăciunea fără post ar fi ca pasărea cu o aripă. Postul însă trebuie să plece în primul rând de la manifestările pe care le-am enumerat mai înainte. Ar fi o nebunie să fac lucrurile diavolului şi să vin la biserică arătându-mă plin de evlavie şi să stau cu capul plecat ascultând exorcismele. Cine zice că petrece întru El dator este, precum Acela a umblat, aşa şi el să umble (I Ioan 2, 6). Noi trebuie să-I urmăm lui Hristos, mâncarea noastră trebuie să fie cea care a fost şi a lui Hristos: să facem voia lui Dumnezeu (Ioan 4, 34). Unde L-am văzut pe Hristos beat, cu ţigara în gură, mascat, maimuţărindu-se, aruncând cu petarde, artificii sau pocnind din bici? Să nu ne înşelăm luându-ne după cei mulţi, căci iadul şi-a deschis larg gura şi oamenii cad în el precum cad fulgii de zăpadă. Dacă răul se manifestă astăzi la scară largă este din cauză că omul se foloseşte rău de libertatea de a alege pe care i-a lăsat-o Dumnezeu. Dacă mâncarea lui Hristos era să facă voia Tatălui, mâncarea diavolului este să-şi facă voia sa. De multe ori, omul, atunci când îşi face voia, se simte plin de satisfacţie, parcă s-ar îngrăşa de mulţumire.
(Parintele Calciu)[7]
Nu iubiţi lumea, nici cele ce sunt în lume. Dacă cineva iubeşte lumea, iubirea Tatălui nu este întru el. Pentru că tot ce este în lume, adică pofta trupului şi pofta ochilor şi trufia vieţii, nu sunt de la Tatăl, ci sunt din lume. Şi lumea trece şi pofta ei, dar cel ce face voia lui Dumnezeu rămâne în veac (I Ioan 2, 15-17).
Vedem că aici Sfântul Ioan Teologul iarăşi ne enumără cele trei ispite despre care am mai vorbit, cele trei ispite prin care părăsim pe Dumnezeu şi alegem deşertăciunea unor distracţii scurte, mincinoase şi stricăcioase din lume. Trecând de la cei care trăiesc ca păgânii la cei care cât de cât par evlavioşi, nici la aceştia nu găsim o relaţie de jertfă pentru Dumnezeu, ci mai degrabă o relaţie de interes care în două cuvinte ar însemna: trăiesc cu Dumnezeu şi toate îmi merg din plin; aceasta nu este o relaţie de dragoste, de comuniune cu Dumnezeu, ci una de interes.
Dacă o femeie se căsătoreşte cu un bărbat pentru puterea şi bogăţia sa, atunci ce fel de dragoste este aceasta? Va fi mulţumit bărbatul de ea? El o pune la încercare şi într-o zi îi spune: Draga mea, împăratul s-a supărat pe mine, mi-a confiscat toate averile şi a poruncit să mergem în exil în Siberia. Este o încercare. Cea care a trăit cu bărbatul pentru averea şi puterea sa îl va părăsi, iar cea care cu adevărat şi-a iubit bărbatul va spune: nu contează, important este că nu te-am pierdut pe tine. La fel Dumnezeu ne încearcă, şi, când toate ne merg din plin, înfruptându-ne din bogăţia şi puterea Sa, ne pune la încercare, întorcându-Şi faţa de la noi, şi cădem într-o situaţie disperată, falimentari şi părăsiţi în viaţă de cei apropiaţi. Este o încercare groaznică, dar este doar o încercare în care ne vom vădi: Îl vom batjocori pe Dumnezeu pentru răul ce ni s-a întâmplat, vom cârti, Îl vom părăsi, vom cădea în deznădejde sau ne vom învrednici să se audă din gura noastră acel răspuns minunat: ruinat, flămând şi străin am ajuns în lume, dar nu contează, important este că nu Te-am pierdut pe Tine, Doamne.
În seara de Sfântul Vasile, în această sihăstrie care s-a transformat într-o zgomotărie, într-o pustie în care mai mult căutăm să plăcem oamenilor decât lui Dumnezeu, acest psalm de laudă sună în acompaniamentul zgomotului de petarde care se aud afară, războiul din lume a ajuns până la mănăstire, vrăjmaşul a ajuns până la acea cetate întărită din vârful muntelui, se dau ultimele lupte şi se pare că se dărâmă totul. Rugăciunile de exorcizare s-au terminat şi omul se întoarce înapoi la acea ceată de prieteni de care nu vrea să se despartă: diavolii plăcerilor lumeşti.[8]
(Ierom. Ioan Buliga)

Sf. Apostol Pavel scria creştinilor din Roma: “Noaptea e pe sfârşite s-a apropiat ziua . Să lepădăm dar lucrurile întunericului şiş a ne îmbrăcăm cu armura luminii. Aşa că în plină zi să umblăm cuviincios , nu în ospetesi în beţii , nu în desfrânări şi în fapte de ruşine, nu în ceartă şi în invidie; ci îmbrăcaţi-vă în Domnul Iisus Hristos , iar grija pentru trup san u o faceţi spre pofte”(Rom. 13,12-14).
            Aceste îndemnuri sunt mai actuale ca oricând căci mulţi dintre semenii noştri înţeleg să petreacă sărbătorile religioase mai mult în “ospeţe şi beţii” sau în “fapte de ruşine”, şi nicidecum în rugăciune şi urmând poruncile lui Dumnezeu . De aceea noi cei care încercăm san e deosebim de întunericul veacului acestuia să încercăm să aducem la Hristos şi pe fraţii nostril cei îndepărtaţi de Biserica , încât san e bucurăm împreună de învăţăturile Domnului şi să-L slăvim prin faptele noastre.[9]
Pr.Porf.Dr.Mircea Păcurariu
            Viaţa noastră e o carte cu mai multe pagini .Pe o parte scriem faptele noi, pe altă parte scrie Dumnezeu: judecata faptelor. Dacă nu umplem viaţa noastră cu fapte vrednice de pomenire , ea se va reduce la atât :s-a născut, a trăit, a murit . dar de ce a trăit? Cum a murit ? Iată ce este important în viaţa fiecărui om . Din trecut să luăm ce e bun , să lepădăm ce e rău , să ne pătrundem de adevărul că înnoirea şi fericirea noastră stă în a face voia lui Dumnezeu.
Pr.Dr.Gheorghe Liţiu[10]
Anul nou îl primim întotdeauna cu nădejdea că va fi mai bun decât cel care a trecut. Din această nădejde s-a născut urarea pe cre ne-o facem cu toţii în zilele de anul nou: “An nou fericit !” După îndemnul Sf. Pavel de la (Romani 4,4), trebuie să trăim nu numai după viaţa trupească ci şi pentru viaţa cerească, pentru care ne-am născut a doua oară din “apă şi din Duh” (Ioan 3,15). Fiind născuţi de maică noastră Biserică în Iisus Hristos. Creştinul este “făptura nouă “dar numai dacă se sileşte să se înnoiască mereu în duhul minţii sale potrivindu-şi viaţa după voia şi poruncile lui Dumnezeu.
Dorinţa sinceră de înnoire sufletească o arătăm şi în felul cum întâmpinăm Anul Nou. Fericirea rezultată din pofte şi beţii şi tot felul de patimi este trecătoare şi nu satisface niciodată.Se spune că marinarii, când nu mai au apă de băut, beau apa sărată a mării, dar aceasta, în loc să la astâmpere setea, mai rău le arde gâtul şi stomacul. Aşa se întâmplă şi cu fericirea împătimiţilor; ea arde fără a astâmpăra dorul după fericire.
Iisus a arăta în predica de pe munte calea spre fericire. Cele nouă fericiri sunt nouă drumuri sigure care duc la acelaşi scop: adevărata fericire. “Fericiţi sunt cei ce ascultă Cuvântul lui Dumnezeu şi îl împlinesc”. Răscrucea anilor este asemenea judecăţii lui Dumnezeu la care ne vom înfăţişa toţi “Privegheaţi că nu ştiţi în ce ceas vine Domnul vostru...” (Matei 24,42). Iată ce se cere creştinilor în pragul Anului Nou: a priveghe şi a fi ata pentru ziua în care anii vieţii se vor încheia, să fim gata pururea a da răspunsul cel mai bun la înfricoşătoarea Judecata a lui Hristos”.[11]
În pragul anului nou să cerem de la Dumnezeu la fel cum o facem în sfânta Liturghie: “înger de pace, credincios-îndreptător, păzitor sufletelor şi trupurilor noastre; milă şi iertare de păcatele şi de greşelile noastre; cele bune şi de folos sufletelor şi trupurilor noastre; cealaltă vreme a vieţii noastre în pace şi intru pocăinţă a o săvârşi...” Să le cerem de la Domnul pentru anul care vine şi pentru toţi anii vieţii noastre.[12]
Pr.Dr.Gheorghe Liţiu
            Praznicul Crăciunului îl numeşte pe Hristos “Soarele dreptăţii”,. În jurul acestui” soare “trebuie să graviteze toată viaţa noastră.Pe măsură ce ne apropiem de el ne apropiem şi de semeni noştri. Părinţii s-au exprimat plastic în acest sens. Ei şi-au închipuit un cerc foarte mare. Pe circumferinţa acestui cerc fiecare om îşi are locul său. În centrul cercului este Hristos. De la fiecare om pleacă o rază înspre centru, pe măsură ce ne apropiem de Hristos ne apropiem şi de aproapele nostru. Şi invers: dacă ne depărtăm de Hristos ne depărtăm şi de semenii noştri. Cea mai mare realizare într-o lume care adesea se înstrăinează de Dumnezeu este apropierea de Hristos şi de Biserică.[13]
IPS Antonie Plămădeală


[1]Arhim. Ilie Cleopa, Predici, Editura Episcopiei Romanului si Huşilor, 1986, p.43
[2] Pr. Vasile Coman, Slujind lui Dumnezeu slujim oamenilor, Editura Episcopiei Ortodoxe a Oradei , 1984, p.54
[3]Pr.Prof. Ion Buga, Sfant, Sfant, Sfant, Domnul Dumnezeu - predică la toată sărbătoarea, Editura Sfantul Gheorghe-Vechi, 1993, p.22

[4] Pr. Ion Cârciuleanu, Predici, Editura Bit , Iasi , 2000, p.67
[5] Ibidem, p.68
[6] Sfantul Ioan Gura de Aur, Predici la duminici si sarbatori, Editura Bunavestire, Bacau, 2005, p.16

[7] Pr. Calciu Predica la anul nou (format audio internet)
[8] Ierom. Ioan Buliga, Desertaciunile lumii. Editie completa. Volumele I-II-III-IV, Editura Man. Jacul Romanesc), p.123

[9] Pr.Prof.Dr., Mircea Păcurariu, Predici la Duminici şi sărbători, Editura Institului Biblic şi de misiune al Bisericii Ortodoxe Române , Bucureşti, 2000, p.55
[10] Pr. Dr. Liţu, Cartea Vieţii-predici la duminici şi sărbători, Editura Mitropoliei Banatului, 1991, p.88

[11] Ibidem, p.87
[12] Ibidem.
[13]IPS Antonie Plămădeală, Cuvinte la zile mari, Tipografia Eparhiala, Sibiu, 1989.

N-am timp


Trăim pe fugă, mâncăm pe fugă, iubim pe fugă, dormim pe fugă.
Între dimineaţă şi seară e sprintul.
Ne trezim că trec anotimpurile peste noi.
Apropos, e iarnă…

Anii… fug şi ei.


Ne ardem viaţa în birouri rigide, în zgomotul tastelor şi al aparatelor de aer condiţionat, închişi în calculatoare, despre care ne amăgim că ne-ar fi ferestre spre lume.


Visăm pe Google, râdem pe Facebook, ne dăm întâlnire pe Mess.
Ne trăim iubirile în sms-uri şi ne amăgim că am fi fericiţi.


Ne culcăm cu ştiri şi talk-showuri, ne trezim la fel, cu iluzia cunoaşterii.


Îi sunăm pe cei dragi în grabă, poate din automatism, ca apoi să-i repezim, aruncându-le în faţă arogantul „N-am timp!”.

Discuţii, telefoane, nervi, resemnare, evadare.
Evadare?
Alergăm în sprint spre vacanţă.
O săptămână, două…
Pauză de respiraţie.
Niciodată detaşare, însă.
Chiar aşa, când ţi-ai închis ultima dată telefonul?
Şi apoi… o luăm de la capăt, mai înverşunat.
Roboţi rigizi, prizonieri în propriile vieţi.
De parcă dacă ne-am opri, am pierde TRENUL.
Cărăm după noi – povară grea – glodul prejudecăţilor.
Gândim… cu viteza gândului.
Pierdem esenţa, căci niciodată „N-AVEM TIMP”.
Citim titluri, dar uităm poveştile.
Ca să faci parte din lumea asta, trebuie să ţii pasul cu ea.
Ăsta e preţul pe care îl plătim cu toţii.
Uneori, simt nevoia să-mi cer timpul înapoi.
Dar… „N-AM TIMP” să fac asta.
Trebuie să fug, acum.
Undeva, cineva ar putea să mă lase în urmă.

marți, 4 decembrie 2012

Sensul Naşterii Domnului pentru omul contemporan







Astăzi a avut loc cea de a doua conferință din cadrul Convorbirilor duhovnicești organizate de A.T.O.R Dorohoi . Tema aleasă de invitatul nostru Pr. Gheorghe Bogos a fost 
"Sensul Naşterii Domnului pentru omul contemporan"
În pauză cei care au participat la conferință au putut asculta un mic recital de colinde susținut de Corul "Geoerge Enescu" al profesorilor din Dorohoi.



Vă invităm să ascultați această conferință accesand playerele de mai jos:

Partea I 


Partea a.II.a






marți, 27 noiembrie 2012

"A fi creştin astăzi"





     Astăzi au debutat convorbirile duhovniceşti ediţia a.VII.a organizate de A.T.O.R Dorohoi cu o primă conferinţă susţinută de Pr. Prof. Mircea Stoleriu preot paroh la biserica Adormirea Maicii Domnului Galata-Iași . Titlul conferinţei a fost "A fi creştin astăzi". 

      Părintele invitat a arătat printre altele că "pentru a fi creştin cu adevărat în ziua de astăzi trebuie să trăieşti cum a trăit Hristos şi chiar să ajungi să exclami că nu mai trăieşti tu ci Hristos trăieşte întru tine", "creștinul adevărat este cel care o dovedeşte prin fapte", "care nu este invidios pe aproapele său". Astăzi nu este un alt mod de a fi creştin, Hristos nu s-a schimbat a rămas acelaşi, creştinii trebuie să fie astăzi aşa cum au fost de la început. Lumea contemporană ne prezintă un alt Hristos dar El este acelaşi din veac în veac.

      Puteti asculta conferinta accesand linkurile de mai jos:

Partea I





luni, 26 noiembrie 2012

Ciclul de conferinţe "Convorbiri Duhovniceşti" ediţia a.VII.a



Asociaţia Tinerilor Ortodocşi Români filiala Dorohoi
 în colaborare cu 
Protopopiatul Dorohoi , Seminarul Teologic Dorohoi şi Casa de Cultură Dorohoi   organizează :

Ciclul de conferinţe "Convorbiri Duhovniceşti" ediţia a.VII.a 

 Vor fi ţinute următoarele conferinţe :

Marţi, 27 noiembrie, "A fi creştin astăzi", invitat Pr.Prof. Mircea Stoleru -Iași; 

Marţi, 4 decembrie, "Sensul Naşterii Domnului pentru omul contemporan", invitat Pr. Gheorghe Bogos-Iași;

Joi, 13decembrie, "Libertatea tânărului",  invitat Pr. Dr. Ioan Antistescu-Târgu Neamţ.

Conferinţele vor avea loc la Sala Teatrului începând cu ora 17.00

marți, 6 noiembrie 2012

O zi binecuvantata !








 
Ziua de 6 noiembrie 2012 cu 2 zile inaintea hramului bisercii noi trebuie consemnata in jurnalul parohiei Satu nou Dorohoi ca o zi binecuvantata deoarece astazi am reusit sa finalizam acoperisul clopotnitei si sa montam crucea.
   A fost o zi importanta si pentru faptul ca la initiativa domnului Grigore Ioan s-a turnat aleea principala in cimitirul din parohia noastra. Mai multi enoriasi ai parohiei noastre au venit sa dea o mana de ajutor la turnarea acestei alei care va  usura accesul la mormintele de aici atunci cand va fi o inmormantare sau cand cineva va dori sa aprinda o lumanare cuiva drag. 
   Multumesc si pe aceasta cale celor care au ajutat biserica in toate lucrarile ei.

sâmbătă, 20 octombrie 2012

Fotografii noi





          
            Astazi am finalizat acoperisul clopotnitei si al lumanararului( partea de lemn )urmand ca in cel mai scurt timp sa acoperim si cu tabla si sa tencuim cladirile.
           Saptamana aceasta a fost cu incarcata de evenimente pentru parohia noastra. Miercuri au fost aduse cele doua cruci care vor impodobi clopotnita si lumanararul ambele fiind din inox la fel ca cele de pe biserica.         Joi am mutat clopotul in clopotnita cea noua iar vineri am achizitionat centrala termica pe lemene cu gazeificare care va incalzi biserica noua pe timpul iernii. 
        Tot vineri am savarsit Taina Sfantului Maslu impreuna cu Pr. Soptica Gheorghe, Pr. Ionut Cretu si Pr. Arosoaie Alin. La sfarsit am sfintit cele 2 cruci care au fost donate de familiile Gologan si Barboi. Multumim si pe aceasta cale tuturor personelor care s-au implica si se implica in continuare la aceasta ctitorie. 

joi, 11 octombrie 2012

Lucrari noi la parohia noastra


 
     Toamna aceasta am inceput lucrarile la camera pentru centrala termica care treptat s-a transformat in clopotnita. Nimeni nu s-a gandit ca de la o simpla incapere pentru lemne si pentru centrala se va ajunge la ridicarea unei noi clopotnite care se potriveste de minune cu biserica nou zidita,  a fost o decizie de moment si o lucrare a lui Dumnezeu . 
    Fie ca Bunul Dumnezeu sa ne dea putere sa o vedem terminata si cat de curand sa putem instala clopotul in acesta clopotnita noua.

vineri, 5 octombrie 2012

Conferinta preoteasca de toamna oct. 2012





Conferinţele semestriale preoţeşti de toamnă din Arhiepiscopia Iaşilor au ajuns astazi in protopopiatul Dorohoi invitati fiind si preotii din protopopiatele Saveni si Darabani, găzduită de Casa de cultura Dorohoi in Sala teatrului conferinta l-a avut ca invitat pe pr. George Aquaro, misionar al Orthodox Christian Mission Center (OCMC) şi preot spiritual la Seminarul „St. Herman“ din Alaska, SUA, care le-a vorbit preoţilor prezenţi despre cauzele apariţiei adicţiei şi despre cum poate fi aceasta vindecată în Biserică.


Întâlnirea, care a fost condusă de Înalt Preasfinţitul Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, i-a avut în prezidiu pe pr. Iulian Negru, consilier al Sectorului de misiune, statistică şi prognoză pastorală al Arhiepiscopiei Iaşilor, pe pr. Ciurciun Stelian, protopop al Protoieriei Dorohoi si pe parintii protopopi de Drabani si Saveni, dar şi un invitat special, în persoana preotului ortodox american George Aquaro, misionar şi specialist în tratarea dependenţei din cadrul OCMC.
După cuvântul de deschidere ţinut de IPS Teofan, în care Înalt Preasfinţia Sa a subliniat necesitatea, în contextul actual, a colaborării şi a împărtăşirii experienţei pastorale cu misionari ortodocşi din străinătate, pr. George Aquaro a vorbit despre cumplita boală a dependenţei, dar şi despre tămăduirea ei din perspectiva psihoterapiei ortodoxe. În prima parte a discursului, părintele a arătat că doar credinţa îl ajută cu adevărat pe omul pătimaş să-şi depăşească boala: „Omul nu se poate cunoaşte pe sine şi nu se poate vindeca dacă nu-l cunoaşte cu adevărat pe Dumnezeu. Toate problemele încep în momentul când omul este singur, separat de Dumnezeu. De ce spun aceasta? Pentru că Dumnezeu l-a creat pe om nu pentru a fi singur, ci pentru a trăi în comuniune, cu o capacitate infinită de a se bucura. În acest sens, Dumnezeu a sădit în om dorul de El, şi neliniştit este sufletul omului până ce îşi găseşte odihna în Cel ce l-a creat, după cum afirmă Fericitul Augustin. Omul are datoria să fie mai mult decât ceea ce este, să fie în permanenţă într-un urcuş duhovnicesc. De aici tragem concluzia că durerea nu este opusul fericirii, ci din contră, ea ne atenţionează că trebuie să continuăm în urcuşul nostru, că nu suntem ceea ce ar trebui să fim, anume dumnezei după har“. În continuare, pr. Aquaro a vorbit despre apariţia adicţiei la om şi despre modul cum ea poate fi vindecată: „Dorinţa a fost sădită de Dumnezeu în om pentru ca acesta să caute cele duhovniceşti. Orientată în mod eronat spre propria persoană a omului, dorinţa devină păcat, apoi patimă. Patima însă nu e decât un simptom al adevăratei probleme, ale cărei rădăcini sunt frica şi lipsa comuniunii reale cu Dumnezeu. Fugind de frică, omul cade în patimă, care îl distruge, făcându-l insensibil. De aceea, o vindecare reală în aceste cazuri nu poate fi făcută decât în Biserică, care oferă mediul în care comunicăm atât cu Dumnezeu, cât şi duhovniceşte, cu aproapele nostru“.
În partea a doua a conferinţei, în care preoţii prezenţi au pus întrebări invitatului.

PUTETI DESCARCA CONFERINTA AUDIO ACCESAND LINKURILE DE MAI JOS








După ce a prezidat  conferinţa Înaltpreasfinţitul Părinte TEOFAN, a vizitat şi binecuvântat lucrările Expoziţiei  fotografice “DOROHOI 605- Cult şi Cultură”. Expoziţia cuprinde peste 100 de lucrări în format A3 realizate de   11 fotografi, unii profesionişti, alţii amatori: Marius Petrescu, Benone Puşcaşu, Sergiu Mihoc, Viorel Caia, Augustin Gheorghiescu, Andrei Birta, pr. Vasile-Ionuţ Creţu, pr. Ciprian Şoptică, teolog Ştefan Chichioacă, Adrian-Nicolae Rusu şi Alin Ionuţ Zvâncă- expuse în holul internatului şi în Sala Albă a Seminarului Teologic Liceal “Sf. Ioan Iacob” din Dorohoi.
   După primirea cu Sf. Evanghelie de către soborul preoţilor profesori şi intonarea imnului arhieresc de către elevi, Înaltpreasinţia Sa a binecuvântat elevii şi elevele Seminarului de la cele două profile Teologie Pastorală şi Filologie Bilingv  engleză, profesorii şi personalul didactic ajutător şi nedidactic al Seminarului, după care a vizionat fotografiile expuse şi  a adresat un cuvânt elevilor îndemnându-i “să se ferească de răutăţile lumii, să se roage pentru părinţii lor, pentru preotul care i-a botezat, pentru mitropolitul locului. Rugăciunea celor mari la trup dar mici în păcat, aşa cum sunteţi voi, adică sunteţi curaţi la suflet, contează mult şi ajută mult. Atunci când vă rugaţi voi, îngerul păzitor îşi desface aripile apărând pe cel pentru care vă rugaţi”. Apoi a apreciat lucrarea desfăşurată de dl. ing. Dorin Alexandrescu, primar al municipiului Dorohoi, prezent la acest moment, arătând greutatea acestei misiuni pe care o are ca primar, având în vedere onorabilitatea acestui oraş, vatră de cultură. La plecare a binecuvântat căţiva dintre realizatorii expoziţiei prezenţi la moment.
    Facem precizarea că vernisajul expoziţiei  va avea loc mâine 6.10.2012 orele 11.00  la sediul din strada Poştei nr. 14 al Seminarului Teologic Liceal “Sf. Ioan Iacob” din Dorohoi.

joi, 4 octombrie 2012

Expozitia "Cult si cultura"

În cadrul zilelor municipiului se va organiza o expoziţie de fotografie la Seminarul Teologic „Sf. Ioan Iacob” Dorohoi . Expoziția se intitulează „Dorohoi-cult și cultură”, iar vernisajul va avea loc sâmbătă, 6 octombrie, ora 11.00, în sala de festivități a Seminarului Teologic Dorohoi , str. Poștei nr. 14.


Fotografi participanti:  Sergiu Mihoc, Puscasu Benone, Marius Petrescu, Chichioaca Stefan, Pr. Ionut Cretu, Pr. Ciprian Soptica, Andrei Birta, Zvanca Alin, Viorel Caia, Rusu Adrian, Augustin Gheorghescu.

miercuri, 26 septembrie 2012

Precizări ale Patriarhiei Române referitoare la sprijinul financiar de la bugetul de Stat pentru Cultele religioase


Statul român nu plăteşte integral salariile personalului clerical şi neclerical, ci asigură doar o contribuţie de aproximativ 60% la salariile acestora.Restul salariilor (comparabile cu cele ale profesorilor din Învăţământul preuniversitar), impozitele, asigurările de sănătate şi contribuţiile sociale sunt plătite din fondurile proprii ale unităţilor bisericeşti.
Această situaţie este consecinţa secularizării averilor bisericeşti de către domnitorul Alexandru Ioan Cuza (1863), atunci când Biserica a fost deposedată de sursele de întreţinere, iar Statul român şi-a luat angajamentul de a sprijini de la bugetul public salarizarea personalului deservent şi întreţinerea lăcaşurilor de cult. În prezent, cea mai mare parte a proprietăţilor bisericeşti nu au fost încă retrocedate proprietarilor de drept.
De remarcat faptul că sumele plătite de unităţile bisericeşti pentru plata impozitelor şi asigurărilor sociale aferente salariilor personalului deservent sunt aproximativ egale sau depăşesc valoarea contribuţiilor la salarii primite de la bugetul de Stat.  De exemplu, în fiecare lună valoarea totală a contribuţiilor la salariile personalului din Administraţia patriarhală este de 557.472 lei, iar suma plătită de Patriarhia Română la bugetul de Stat pentru impozitele pe salariile integrale, asigurări de sănătate şi contribuţii sociale este de 575.087 lei. Oricine poate constata faptul că ceea ce se primeşte de la bugetul de Stat sub forma sprijinului salarial se întoarce la bugetul public prin plata impozitelor şi a contribuţiilor sociale aferente.
Din cei 14.231 de preoţi şi diaconi ai Bisericii Ortodoxe Române, peste 1.000 sunt  salarizaţi exclusiv din fondurile proprii ale unităţilor bisericeşti, iar aproape 1.500 din cei aproximativ 17.000 de salarizaţi neclericali sunt plătiţi integral de Biserică.
Precizăm că personalul bisericesc clerical şi neclerical se numără printre categoriile socio-profesionale din România cu cele mai mici salariiÎn numeroase comunităţi din ţară, în special din mediul rural, din cauza sărăciei şi a migraţiei în străinătate, preoţii nu mai reuşesc să-şi completeze salariile din fonduri proprii, pentru majoritatea acestora sprijinul salarial de la bugetul de Stat reprezentând unicul venit sigur pentru întreţinerea familiei. De reţinut este şi faptul că anual sumele alocate în bugetul de Stat pentru cultele religioase reprezintă doar 0, 4 % din PIB, adică de peste 10 ori mai puţin decât sumele alocate pentru învăţământ şi sănătate.  
Referitor la personalul monahal, precizăm că Statul nu plăteşte integral salariile a 10.000 de călugări şi călugăriţe. Din cei aproximativ 8. 500 de călugări şi călugăriţe ortodocşi, numai stareţul/stareţa şi preotul slujitor din mănăstiri primesc contribuţie de la bugetul de Stat la salariu, adică doar câteva sute de persoane.
În ceea ce priveşte cei aproape 7. 700 profesori de religie, menţionăm faptul că aceştia au acelaşi statut cu celelalte cadre didactice din învăţământul românesc şi sunt salarizaţi de Ministerul Educaţiei. În acest sens, considerăm că prezenţa religiei în programa de învăţământ din şcolile publice este un drept câştigat de poporul român în Decembrie 1989. De altfel, potrivit sondajelor şi studiilor sociologice realizate în ultimii 15 ani, majoritatea românilor apreciază rolul orei de religie în formarea şi educarea tinerei generaţii. 
Statul român nu oferă subvenţii de la bugetul de Stat pentru opera social-filantropică a Bisericii!Cele aproximativ 55 de milioane de lei folosite în anul 2011 de Biserica Ortodoxă Română pentru susţinerea celor aproximativ 700 de instituţii social-filantropice destinate tuturor categoriile sociale defavorizate de care beneficiază în mod constant aproape un milion de români săraci provin exclusiv din fonduri proprii şi donaţii ale credincioşilor.
În acelaşi timp, Patriarhia Română şi alte eparhii din ţară derulează cu succes programe social-educaţionale la nivel naţional din fonduri europene (Hristos împărtăşit copiilor, Alege şcoala! etc.) ai căror beneficiari sunt zeci de mii de copii, adolescenţi şi tineri, iar la nivel local există numeroase proiecte sociale derulate de eparhii în parteneriat cu autorităţile locale şi alte ONG-uri.
Pentru corecta informare a opiniei publice, precizăm faptul că, potrivit Codului fiscal(art 15, alin. f),cultele religioase sunt scutite de la plata impozitului pe profit pentru: venituri obţinute din producerea şi valorificarea obiectelor şi produselor necesare activităţii de cult, potrivit legii, venituri obţinute din chirii, alte venituri obţinute din activităţi economice, venituri din despăgubiri în formă bănească, obţinute ca urmare a măsurilor reparatorii prevăzute de legile privind reconstituirea dreptului de proprietate,cu condiţia ca sumele respective să fie utilizate, în anul curent şi/sau în anii următori, pentru întreţinerea şi funcţionarea unităţilor de cult, pentru lucrări de construcţie, de reparaţie şi de consolidare a lăcaşurilor de cult şi a clădirilor ecleziastice, pentru învăţământ, pentru furnizarea, în nume propriu şi/sau în parteneriat, de servicii sociale, acreditate în condiţiile legii, pentru acţiuni specifice şi alte activităţi nonprofit ale cultelor religioase, potrivit Legii nr. 489/2006 privind libertatea religioasă şi regimul general al cultelor.” Această prevedere din Codul fiscal se fundamentează pe art. 29, alin. 5 din Constituţia României, dezvoltat în Legea cultelor nr. 489/2006, unde se menţionează: Statul român recunoaşte cultelor rolul spiritual, educaţional, social-caritabil, cultural şi de parteneriat social, precum şi statutul lor de factori ai păcii sociale (art. 7 alin. 1); Autorităţile publice cooperează cu cultele în domeniile de interes comun şi sprijină activitatea acestora. (art. 9 alin. 3).
Trebuie menţionat că în momentul elaborării Codului fiscal, ţinănd cont de faptul că cea mai mare parte a proprietăţilor bisericeşti nu a fost încă retrocedată Bisericii, legiuitorul a avut în vedere identificarea unor surse de finanţare pentru întreţinerea lăcaşurilor de cult şi a celorlalte clădiri bisericeşti, precum şi a lucrării social-filantropice şi educaţionale desfăşurată de Culte în beneficiul populaţiei, care este incomparabil mai amplă şi eficientă decât cea a ONG-urilor.  De altfel, în toate ţările europene există facilităţi fiscale pentru Culte condiţionate de folosirea fondurilor strict pentru activitatea specifică desfăşurată în societate. 
În acelaşi timp, pentru activităţile economice desfăşurate prin societăţi comerciale, Cultele plătesc taxe şi impozite potrivit legislaţiei în vigoare asemenea tuturor agenţilor economici din ţara noastră.
În România, potrivit statisticilor oficiale, sunt 20.240 de şcoli cu personalitate juridică şi arondate, iar nu 4. 700 de şcoli aşa cum dezinformează reprezentanţii asociaţiei seculare, adică de peste 4 ori mai multe instituţii de învăţământ. Dacă astăzi în România se închid spitale şi şcoli, aceasta se întâmplă nu din cauza Bisericii Ortodoxe Române, ci ca urmare a scăderii numărului populaţiei, inclusiv a celei şcolare. (Biroul de Presă al Patriarhiei Române)

sâmbătă, 22 septembrie 2012

Inceput de an scolar

Luni 17 septembrie odata cu deschiderea noului an scolar Pr. Ciprian Soptica si Pr. Cristian Mandru au oficiat impreuna slujba de Te Deum la Grupul Scolar Regina Maria din Dorohoi. Parintii, profesorii si elevii s-au rugat impreuna ca bunul Dumnezeu  in noul an scolar sa ii ajute in asimilare invataturilor celor bune si sa-i fereasca de tot felul de ispite care pot veni asupra lor.

sâmbătă, 15 septembrie 2012

joi, 13 septembrie 2012

CĂȚELUȘUL (ЩЕНОК)


Un film minunat pentru copii, despre jertfa, dragoste, intelegere, prietenie. Film ortodox rusesc cu subtitrare in limba romana.

luni, 10 septembrie 2012

Zbor frant




    “......vremea despărţirii mele s-a apropiat. Lupta cea bună m-am luptat, călătoria am săvârşit, credinţa am păzit. De acum mi s-a gătit cununa dreptăţii, pe care Domnul îmi va da-o în ziua aceea, El, Dreptul Judecător, şi nu numai mie, ci şi tuturor celor ce au iubit arătarea Lui.”
     Plecarea dintre noi a roabei lui Dumnezeu Alexandra ne duce cu gandul la ceea ce s-a intamplat cu familia lui Iair (Luca 8,41). La casa sa s-a adunat multa lume care se tanguia si plangea. Vazand nemarginita durere a mamei fetitei, vazand intristarea nemangaiatului ei tata a zis Mantuitorul “Nu plangeti; caci n-a murit ci doarme.... Iar El, scoţând pe toţi afară şi apucând-o de mână, a strigat, zicând: Copilă, scoală-te!”
Suntem si noi strabatuti de aceeasi durere ca cei adunati in casa lui Iair, vedem cu ochii dupa cuvantul lui David ca „.....Omul ca iarba, zilele lui ca floarea câmpului; aşa va înflori.” si  intr-adevar un “ vânt a trecut peste el şi nu va mai fi şi nu se va mai cunoaşte încă locul său.” (Ps.102,15) lasand in urma pe parinti toata viata in durere. 
    E trist sa se stinga omul in primavara vietii pentru ca nu primavara este randuita pentru vestejirea florilor ci toamna. Am vrea sa-i putem zice si noi ca si Iisus „Copila scoala-te !..” . Am vrea sa aducem parintilor, familiei, prietenilor, cunoscutilor ei aceasta nemarginita bucurie..... dar nu ne este dat noua sa putem face aceasta. Nu ne este dat nici macar sa zicem parintilor „Nu plangeti !” ..... lacrimile lor sunt prea amare ca sa le putem sterge prin cuvinte conventionale de mangaiere.
    Ei nu vor uita niciodata ca au strans-o la pieptul lor, ca i-au dat o educatie aleasa si se bucurau ori de cate ori aveau prilejul sa constate ca fetita lor invata o poezie facea un desen ...... Nu si-au inchipuit niciodata ca bucuria lor se va sfarsi asa repede inecata in atatea lacrimi. 
    A fost o copila buna si ascultatoare, mandria parintilor si a familiei, a fost o luptatoare ca ne-a invatat pe noi o lectie de viata. Ne gandim la trecut dar ea va fi mereu prezenta in gandul nostru. Alexandra nu a murit ci doarme. Pe ea a ales-o Dumnezeu ma devreme decat pe noi pentru a o aseza mai repede in ceata sfintilor Sai unde nu este durere, nici intristare nici suspin ci viata de veci. S-a vestejit o floare pe campia pamanteasca pentru a inflori o floare mai mandra si mai frumoasa pe campia cea pururea verde a vietii vesnice.
   Moartea nu este ultima instanta, ci e de fapt o trecere la alta viata. Daca viata aceasta este imperfecta , ea isi cere moartea tocmai ca prin acesta sa ajunga la adevarata valoare a vietii. Numai gustand din aceasta viata imperfecta ne dam seama de adevarata valoare a vietii vesnice ( I Cor. 15,42 ) „Aşa este şi învierea morţilor: Se seamănă (trupul) întru stricăciune, înviază întru nestricăciune..”
   Cel ce nu a varsat lacrimi de durere nu stie cu adevarat ce este bucuria si fericirea, cel ce in viata nu a simtit frigul si gerul nu isi da seama deplin de roadele binecuvantate ale soarelui calduros de vara, cel ce in viata sa nu s-a incordat trupul in munca prin truda si sudoare nu va sti nicidata ce este odihna. Daca nu am trece prin moarte, cum am putea ajunge la adevarata viata si sa ne dam seamama de valoarea ei?
    Iisus a zis : “Lăsaţi copiii şi nu-i opriţi să vină la Mine, că a unora ca aceştia este împărăţia cerurilor.”(Matei 19,14).
    “În ceasul acela, s-au apropiat ucenicii de Iisus şi I-au zis: Cine, oare, este mai mare în împărăţia cerurilor?
    Şi chemând la Sine un prunc, l-a pus în mijlocul lor, Şi a zis: Adevărat zic vouă: De nu vă veţi întoarce şi nu veţi fi precum pruncii, nu veţi intra în împărăţia cerurilor. Deci cine se va smeri pe sine ca pruncul acesta, acela este cel mai mare în împărăţia cerurilor. Şi cine va primi un prunc ca acesta în numele Meu, pe Mine Mă primeşte.( Matei 18,1-5)
    Noi stim cu siguranta ca iubita noastra Alexandra are deja locul pregatit in Impratia Lui; ......... Dumnezeu sa o odihneasca cu dreptii in vesnica lui Imparatie.  Amin

                                          Cuvant la despartirea de Alexandra 10/09/2012