Pe vremea cînd umblam pe jos(autor anonim)

Pe vremea când umblam pe jos,
Cărând la plase de-aţă tare,
Stăteam la cozi, pentru mâncare:
Dar trăiam şi bine şi frumos,

Pe vremea cînd umblam pe jos
Si serile tîrziu,uitîndu-mă la stele,
Visam la alte lumi stinghere...
Cântam mai mult, cântam duios,
Munceam din plin , munceam voios
Si-aveam şi timp de toate cele...
Pe vremea când umblam pe jos!

Pe vremea când tăiam butuci
Să ne-ncălzim, să facem cină,
Si căram apă cu galeata,
Nu cumpăram nimic de gata.
Pe vremea aia , nu de mult,
Stiam să mînuiesc şi sapa

Si îl citeam şi pe Shakespeare
... Cum de-aveam timp? Acu mă mir,
Dar pe vremea când umblam pe jos
Totul mi se părea frumos...
Si n-aveam timp de tânguit...
Cum fac acu` de cînd m-am pricopsit

Pe vremea când purtam şoşoni,
Si reparam la pantofi talpa,
Lumea ştia stânga de dreapta...
Cârpeam ciorapii la călcâie,
Si n-aveam crize de mândrie...
Nu se-ntâmpla să auzim
Că vreunul n-are self esteem

Bătrînii nu mureau stingheri,
Si pentru câini erau hingheri!
Pe vremea cînd purtam galoşi,
Aveam respect pentru strămoşi!
Si ce-amintiri mi-au mai rămas,
În vremea când stăteam la “bus
Toamna aveam cartofi de scos,
Si ne ducea pe toţi cu şcoala,
Si nu-l lua pe unu` boala!
Si cînd ziceai că mergi afară,
Nu era vorba de-un banchet,
Cu frigărui, turte, şerbet...
Era-n ogradă , un loc "măreţ",

Intre coteţe, un alt coteţ...
Nu parfumat şi deodorat,
Sau primenit şi asortat...
Aveam caracterul mai frumos
Pe vremea când mergeam pe jos...
Că nu suntem bine-mbrăcaţi...
Cu anii, chiar mai mult de doi...
Ziceam că hainele sunt noi.
Copiii ne salutau frumos,
Pe vremea cînd umblam pe jos,

Si nu părea de loc pe dos,
Că băieţii să dea şapca jos;
Sau să se scoale în picioare,
Si să dea locul! Era o onoare!
Acum, însă, ne-am pricopsit,
Si nici nu mai umblăm pe jos
Azi mi-a rămas un gînd frumos...
Pe vremea cînd umblam pe jos...