Cercul pastoral Dorohoi 2011 a avut loc anul acesta la Parohia "Naşterea Maicii Domnului" din Satu Nou, Dorohoi. Au participat toţi preoţii din parohiile oraşului Dorohoi şi anume: Pr. Protopop Stelian Ciurciun, Pr. Gheorghe Şoptică, Pr. Mihai Toma, Pr. Constantin Muha, Pr. Bogdan Călinescu, Pr. Vasile Puşcaşu, Pr. Constantin Ceobanu, Pr. Ioan Adam, Pr. Apetrei Ionuţ, Pr. Ciprian Şoptică, Pr. Daniel Panţiru, Pr. Cătălin Ifrim. Răspunsurile la strană au fost date de elevi seminarişti ai Seminarului teologic "Sf. Ioan Iacob"- Dorohoi conduşi de Alexandru Darie.
După săvârşirea Sfintei Liturghii a fost prezentata tema acestei întâlniri.
Tema prezentată la cercul pastoral din acest an s-a intitulat: "Rolul familiei în educaţia religioasă a copiilor" şi a fost susţinută de Pr. Ionuţ-Ştefan Apetrei, preot paroh la parohia "Sf.Ilie"- Dealul Mare, Dorohoi.
După săvârşirea Sfintei Liturghii a fost prezentata tema acestei întâlniri.
Tema prezentată la cercul pastoral din acest an s-a intitulat: "Rolul familiei în educaţia religioasă a copiilor" şi a fost susţinută de Pr. Ionuţ-Ştefan Apetrei, preot paroh la parohia "Sf.Ilie"- Dealul Mare, Dorohoi.
Pedagogia creştină şi scopul vieţii
Scopul vieţii noastre trebuie să fie mântuirea. Tot ceea ce facem, totul să se măsoare în funcţie de aceasta: dacă ne apropiem sau nu de Dumnezeu. Pedagogia creştină este pedagogia mântuirii, a purtării crucii cu credinţa învierii. Părinţii care lucrează pentru propria lor mântuire, devenind creştini adevăraţi, nu au nevoie de altă ştiinţă pedagogică decât de aceea de a face din copii oameni asemenea lor în toate cele bune.
Ajutorul Bisericii Cereşti, al Maicii Domnului, al Sfinţilor şi al Îngerilor este cel mai puternic ajutor pentru părinţii drept-credincioşi. Aceştia trebuie să folosească toate momentele prielnice pentru a se apropia de Dumnezeu şi de Sfinţii Săi. Dacă trec pe lângă o biserică în care sunt părticele din sfinte moaşte, să nu se lenevească să intre şi să se roage. Dacă pot ajunge la o mânăstire, să facă acest efort, şi binefacerile vor fi mari. Dacă aici vor putea vorbi cu vreun călugăr îmbunătăţit, să facă aceasta fără şovăială. Pentru fiecare strădanie, Dumnezeu va răsplăti înmulţit.
Aşa cum orice părinte merge la doctor atunci când este bolnav, aşa ar trebui să meargă şi la preotul duhovnic ori de câte ori bolnav îi este sufletul, sau ori de câte ori are nevoie de sfaturi pentru călăuzirea fiilor săi. În situaţii limită, în care părinţii s-au dovedit neputincioşi, sfatul primit de la preot a dus la evitarea unor păcate de care tinerii erau aproape.
Sunt multe căderile în care pot nimeri tinerii. Dar multe sunt şi căile de îndreptare. Părinţii trebuie să se roage mult, cu frângere de inimă, pentru mântuirea fiilor lor.
La Înfricoşătoarea Judecată fiecare părinte va da socoteală pentru modul în care a purtat grijă de fiii săi. Să nu ne fie teamă că fiii noştri vor fi prea „bisericoşi“ dacă îi vom învăţa să trăiască în prezenţa lui Dumnezeu. Să nu ne fie teamă că, dacă nu se vor împărtăşi de mici din plăcerile vieţii, vor fi incapabili să reziste în această lume plină de răutăţi şi de necazuri. Singura posibilitate de a rezista este tocmai de a trăi sub acoperământul sfinţeniei. Să nu le fim piedică copiilor noştri pe calea slujirii lui Hristos.
Dacă vom trăi cu evlavie şi ne vom creşte copiii în frică de Dumnezeu, vom dobândi bunătăţile cele veşnice.
Şi pe noi şi pe fiii noştri ne aşteaptă Împărăţia cerurilor. Ne aşteaptă Mântuitorul Hristos înconjurat de cetele îngereşti şi de Soborul tuturor Sfinţilor.
Scopul vieţii noastre trebuie să fie mântuirea. Tot ceea ce facem, totul să se măsoare în funcţie de aceasta: dacă ne apropiem sau nu de Dumnezeu. Pedagogia creştină este pedagogia mântuirii, a purtării crucii cu credinţa învierii. Părinţii care lucrează pentru propria lor mântuire, devenind creştini adevăraţi, nu au nevoie de altă ştiinţă pedagogică decât de aceea de a face din copii oameni asemenea lor în toate cele bune.
Ajutorul Bisericii Cereşti, al Maicii Domnului, al Sfinţilor şi al Îngerilor este cel mai puternic ajutor pentru părinţii drept-credincioşi. Aceştia trebuie să folosească toate momentele prielnice pentru a se apropia de Dumnezeu şi de Sfinţii Săi. Dacă trec pe lângă o biserică în care sunt părticele din sfinte moaşte, să nu se lenevească să intre şi să se roage. Dacă pot ajunge la o mânăstire, să facă acest efort, şi binefacerile vor fi mari. Dacă aici vor putea vorbi cu vreun călugăr îmbunătăţit, să facă aceasta fără şovăială. Pentru fiecare strădanie, Dumnezeu va răsplăti înmulţit.
Aşa cum orice părinte merge la doctor atunci când este bolnav, aşa ar trebui să meargă şi la preotul duhovnic ori de câte ori bolnav îi este sufletul, sau ori de câte ori are nevoie de sfaturi pentru călăuzirea fiilor săi. În situaţii limită, în care părinţii s-au dovedit neputincioşi, sfatul primit de la preot a dus la evitarea unor păcate de care tinerii erau aproape.
Sunt multe căderile în care pot nimeri tinerii. Dar multe sunt şi căile de îndreptare. Părinţii trebuie să se roage mult, cu frângere de inimă, pentru mântuirea fiilor lor.
La Înfricoşătoarea Judecată fiecare părinte va da socoteală pentru modul în care a purtat grijă de fiii săi. Să nu ne fie teamă că fiii noştri vor fi prea „bisericoşi“ dacă îi vom învăţa să trăiască în prezenţa lui Dumnezeu. Să nu ne fie teamă că, dacă nu se vor împărtăşi de mici din plăcerile vieţii, vor fi incapabili să reziste în această lume plină de răutăţi şi de necazuri. Singura posibilitate de a rezista este tocmai de a trăi sub acoperământul sfinţeniei. Să nu le fim piedică copiilor noştri pe calea slujirii lui Hristos.
Dacă vom trăi cu evlavie şi ne vom creşte copiii în frică de Dumnezeu, vom dobândi bunătăţile cele veşnice.
Şi pe noi şi pe fiii noştri ne aşteaptă Împărăţia cerurilor. Ne aşteaptă Mântuitorul Hristos înconjurat de cetele îngereşti şi de Soborul tuturor Sfinţilor.
Mai multe FOTOGRAFII de la cercul pastoral
CERC PASTORAL FAMILIA SI EDUCATIA COPIILOR
cerc pastoral familia crestina
